Este în sport dintotdeauna. Mai întîi ca luptător, iar în prezent în calitate de conducător al sportului moldovenesc. În acest domeniu s-au obţinut în ultimul timp succese promiţătoare. Dar există încă şi numeroase probleme: revitalizarea bazei tehnico-materiale a sportului, reanimarea activităţii Centrului de pregătire a loturilor naţionale şi a şcolilor sportive, crearea unui sistem armonios de pregătire a atleţilor, ridicarea statutului sportivului în societate, conştientizarea de către toţi factorii decizionali a rolului pe care îl are sportul în afirmarea ţării noastre pe arena internaţională. Despre toate aceste aspecte, dar şi despre alte cîteva am discutat cu dl Octavian BODIŞTEANU, ministrul Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova.
- Domnule Ministru, suntem la jumătate de an sportiv. Care este bilanţul acestei perioade?
- În primul rînd, vreau să-i felicit pe toţi amatorii sportului cu ocazia Zilei Sportivului şi a deschiderii sezonului sportiv de vară. Totodată ţin să-i felicit pe sportivii noştri cu ocazia rezultatelor bune obţinute pe parcursul acestui an. Am avut succese demne de toată lauda la mai multe probe sportive. Astfel, la Campionatul European de lupte libere, lupte feminine şi lupte greco-romane, care s-a desfăşurat în acest an la Vantaa, Finlanda, am obţinut patru medalii la lupte libere şi una la greco-romane, un rezultat de excepţie. De asemenea, ne-au bucurat şi halterofilii, care de la Europenele din Israel au adus o medalie de argint şi trei de bronz. La probele de echipă, am avut un rezultat fără precedent la handbal, la turneul Challenge Trophy, unde formația noastră a devenit premiantă la Campionatul European între ţările mici. Şi la taekwondo, care este în Moldova o probă relativ nouă, avem deja rezultate notabile, ceea ce este și meritul lui Igor Iuzefovici, preşedinte al Federaţiei de Taekwondo WTF, dar şi al antrenorilor care împreună cu sportivii au depus eforturi remarcabile pentru a ajunge acolo unde şi-au propus.
Au adus clipe de satisfacţii amatorilor săi şi baschetbaliştii, inclusiv cei care au evoluat la categoria Masters. Şi în fotbal, datorită eforturilor depuse de Pavel Cebanu, preşedintele Federaţiei naţionale de profil, lucrurile în domeniu progresează. La rugby ne prezentăm destul de bine. Cu această ocazie, îl felicit pe Vasile Revenco, preşedinte al Federaţiei Moldoveneşti de Rugby, un manager extraordinar.
Cuvinte aparte de laudă merită echipa de tenis de cîmp, la seniori, care în ultimul timp a obţinut o serie de victorii de senzaţie, cum ar fi cea repurtată în faţa selecţionatei Belarusului. Un aport deosebit în vederea obţinerii acestor rezultate l-a adus Marina Tauber, preşedinte al Federaţiei de Tenis din Republica Moldova. O altă probă în creştere este kickboxingul. Aici în mod deosebit s-a evidenţiat campionul mondial Adrian Gologan. Merită o atenţie deosebită şi alte probe neolimpice. Astfel, Dorian Damir, preşedinte al Federaţiei de K-1 amator din R. Moldova, organizează show-ur sportive de o valoare uriaşă pentru imaginea ţării.
În general, merită cuvinte de laudă toată lumea, care nu pregetă cu abnegaţie să depună mari eforturi şi întreaga străduinţă pentru a sluji cauza nobilă a sportului, prin munca şi sacrificiul său contribuind la promovarea modului sănătos de viaţă. Îi felicit şi pe părinţii care, oferindu-le şansa de a face sport, au ales calea cea corectă pentru copiii săi. Este o cale care îi face pe copii mai sănătoşi, rezistenţi şi responsabili. Le doresc un drum frumos spre victorii, care să le ofere satisfacţii şi bucurii în continuare.
- Este un paradox în sportul moldovenesc: finanţarea tot scade, iar rezultatele, din contră, cresc...
- Aici trebuie să vă corectez puţin, în sensul că finanţarea sportului nu a scăzut în acest an, deşi n-a existat nici acea majorare la care ne-am aşteptat. Sper ca acest lucru să se întîmple în ceea ce priveşte bugetul pentru anul 2015. Este important să aşteptăm bani nu doar de la buget, ci să atragem mijloace financiare prin elaborarea şi implementarea a diverse proiecte, lucru pe deplin realizabil. Există deja cîteva asemenea proiecte, care se bucură de susţinerea din partea organelor abilitate ale Uniunii Europene. Putem obţine multe în acest domeniu, prin parteneriate publice şi private, prin susţinera financiară din partea investitorilor străini.
În ceea ce priveşte rezultatele, ele cresc, în mare parte, datorită cadrelor de înaltă valoare care activează în domeniu - specialiştilor calificaţi, antrenorilor, asistenţilor - și care, prin sacrificii extraordinare, prin perseverenţă şi insistenţă, adeseori în condiţii destul de precare, îşi fac onorabil meseria. Ei trebuie neapărat susţinuţi pe toate căile în efortul pe care-l depun, căci nu poţi să le ceri oamenilor ca ei să se jertfească întruna. Vedeţi şi singuri ce se întîmplă: în căutarea unei vieţi mai bune pleacă halterofilii, judocanii, în general atleţii noştri de forţă. Şi acest fenomen regretabil pentru sportul naţional riscă să ia amploare, dacă nu se va conştientiza că într-adevăr finanţarea trebuie majorată.
Trebuie să ne unim eforturile în vederea atingerii acestui obiectiv pe cît de nobil, pe atît de stringent, lucru care nu mai suferă nici o amînare. Reieşind din toate acestea, este extrem de important să venim cu un mesaj clar şi ferm asupra obiectivelor pe care ni le propunem. Solicităm ajutorul Preşedintelui ţării Nicolae Timofti, Speakerului Parlamentului Igor Corman în vederea identificării soluţiilor ce ne-ar pemite să înbunătăţim situaţia. Pot să afirm cu toată certitudinea că astfel de soluţii există.
- Dacă e să vorbim despre infrastructură, ştim că există cîteva proiecte destul de interesante în acest sens...
- Da, aveţi perfectă dreptate. Este gata de exploatare Sala din Centrul de Haltere, cu trei nivele. Tot acolo va fi instalat şi un ring de box, folosit şi pentru kickboxing, K-1 etc. Şi stadionul de la Stăuceni este practic gata. Putem spune că lucrările se desfăşoară pe ultima sută de metri: a rămas să fie instalat doar stratul de acoperămînt artificial.
- Care este situaţia în ceea ce priveşte construcţia Stadionului Republican?
- Pot să constat cu satisfacţie că am trecut în două secţii parlamentare acel megaproiect cu 16 hectare de teren, teritoriu destinat construcţiei Stadionului Republican. De fapt, va fi un Complex Naţional, care va include un stadion cu 20 de mii de locuri, săli polivalente, stadioane de minifotbal, săli de volei, baschet, mai multe bazine, parcări supraetajate, terenuri de tenis de cîmp, două hoteluri etc. Este un proiect foarte ambiţios. La etapa actuală, ne propunem ca sarcinile legate de realizarea acestuia să fie aprobate şi decizia respectivă să fie publicată în Monitorul Oficial, în vederea creării unei baze normative. Următorul pas îl va constitui atragerea investiţiilor, deşi se lucrează de pe acum în acest sens. Este vorba despre o sumă impunătoare. Nu cred că în Republica Moldova au mai existat investiţii atît de mari, în orice caz nu în domeniul sportului.
- În ce situaţie se află şcolile sportive din republică?
- Începînd cu 1 ianuarie 2015 toate şcolile sportive din ţară vor fi finanţate de Ministerul Tineretului şi Sportului. A fost creată o bază juridică legală pentru formarea unui mecanism prin care să putem contribui la dezvoltarea acestora. Vom face tot posibilul ca să monitorizăm activitatea fiecărei instituţii din subordine. În sfîrşit, lacuna existentă în legislaţie a fost lichidată. În acest sens, avem o strategie bine definită pentru cele trei regiuni ale ţării: Nord, Centru şi Sud. Preconizăm ca în fiecare regiune să existe cel puţin o bază sportivă, iar în zona Centru să mai existe şi o mare bază pentru cantonamente. În acest sens am atras investiţii din Azerbaidjan, cu ajutorul cărora a fost procurată fosta tabără „Andrieş”.
Avem un contract de parteneriat cu fosta bază de la „Condriţa”, pe care sperăm să-l realizăm în viitorul apropiat. În plus, în trei raioane există Complexe multifuncţionale cum ar fi cel de la Căuşeni, şi mai aşteaptă să fie realizate astfel de proiecte încă în patru raioane. Plănuim ca în următorii 10 ani să construim astfel de complexe practic toate raioanele ţării. Faptul că în sectorul privat au apărut tot felul de centre de fitness este un semnal clar din partea populaţiei că există o anumită cerere pentru astfel de servicii, iar statul trebuie să întreprindă ceva pentru a satisface această cerere.
- Ştim că într-o situaţie complicată se află Liceul Internat Republican cu Profil Sportiv din Chişinău, care formal aparţine Ministerului Educaţiei, dar aşteaptă un ajutor real din partea Ministerului Tineretului şi Sportului...
- Facem tot ce ne stă în puteri pentru a ameliora situaţia. În acest sens, am adresat o scrisoare oficialăMinisterului Educaţiei în care solicităm să întocmim împreună un Regulament sau Statut comun, care ar prevedea ca partea ce ţine de instruire să rămînă în continuare în subordinea acestui minister, iar tot ce ţine de sport să treacă în subordinea noastră. Dar fiindcă şi aici ne-am lovit de o opoziţie surdă, sîntem gata să renunţăm chiar şi la infrastructura sportivă cu tot cu imobile. Solicităm ca în subordinea Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS) să treacă doar sportivii, antrenorii şi să ne asumăm obligaţiile de salarizare ale acestora. Le vom oferi şi normă alimentară, majorată recent prin Hotărîre de Guvern. Vreau să scot în evidenţă faptul că la această instituţie învaţă circa 200 de elevi care fac parte din diferite loturi naţionale ce reprezintă cele mai de frunte domenii ale sportului şi e normal ca să avem în mîinile noastre nişte pîrghii prin care să putem controla situaţia.
Menţionez că în Comisia Liceului nu este nici un reprezentant al MTS. Atunci mă întreb nu ştiu a cîta oară, cum în aceste condiţii poate funcţiona Legea care stipuleză că organul care monitorizează domeniul sportului în această instituţie şcolară este Ministerul nostru. Deci este necesar să ajustăm legislaţia şi să înlăturăm lacunele care există în acest domeniu.
- Ştim că ministerul pe care îl conduceţi se afla pe parcursul a mai mulţi ani în relaţii nu tocmai amiabile cu conducerea Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv (CNOS). Cum se prezintă situaţia la ora actuală?
- De fapt, avem nişte relaţii de colaborare, în ceea ce priveşte deplasările sportivilor, cantonamentele etc. Există şi disensiuni, cum ar fi cea ivită în contextul intrării în vigoare a unei legi noi. Deşi iniţial am fost consultaţi în Comisia parlamentară referitor la aceasta, mai tîrziu au fost introduse nişte modificări cu care, în mod categoric, nu pot fi de acord. De exemplu, CNOS propune ca la rentă viageră să poată pretinde doar sportivii care au atins vîrsta de 35 de ani, ceea ce mi se pare cu totul eronat, căci există sporturi, cum ar fi gimnastica, în care atletul îşi încheie cariera mult mai devreme.
Nu sîntem de acord nici cu norma ce prevede ca cel care măcar o singură dată a fost depistat pozitiv la controlul antidoping să fie lipsit de această rentă, deoarece Legea stipulează clar că nimeni nu poate fi pedepsit pentru aceeaşi faptă de două ori, adică mai întîi cu suspendare, iar apoi şi cu lipsire de rentă viageră. Regretabil este şi faptul că timp de un an de zile, de cînd sînt în funcţia de ministru, n-am fost invitat nici la un executiv al CNOS, ceea ce mi se pare anormal.
- Conform spuselor a mai mulţi specialişti sportivi, la următoarele Jocuri Olimpice vom avea o componenţă mult mai redusă şi nu vom mai reuşi să obţinem nici o medalie. Ce părere aveţi vizavi de astfel de afirmaţii?
- Nu sînt de acord. De medalii e greu ceva să zicem de pe acum, căci concurenţa la Jocuri este una acerbă. Cred că vom avea cel puţin o medalie, dar sper să fie mai multe. În orice caz, cred că o să obţinem mai multe cote olimpice decît am avut la Londra.
- Din toamnă va începe deja cursa pentru aceste cote. În această ordine de idei, ministerul va acorda o mai mare atenţie probelor olimpice?
- Conform Legislaţiei în vigoare, sîntem obligaţi să atragem o atenţie deosebită acelor probe care duc faima neamului nostru peste hotarele ţării. Dar asta nu înseamnă în nici un caz că vom ignora probele neolimpice, care de asemenea pot fi extrem de spectaculoase şi contribui la promovarea imaginii statului nostru. Vreau să spun că mulţi oameni, adevăraţi entuziaşti ai sportului, chiar dacă nu se bucură de un sprijin financiar din partea organelor abilitate ale statului, merită cel puţin o atitudine respectuoasă şi cu adevărat încurajatoare ale persoanelor oficiale, iar oamenii în particular şi societatea în general îi cunoaşte şi apreciază, lucru pe care îl merită din plin. Ei merită măcar să li se acorde distincţii şi titluri, dacă nu-i putem ajuta cu bani. Poate n-ar trebui atît de des să accentuăm această diferenţă între probele olimpice şi cele neolimpice, pentru că, în fond, este vorba despre promovarea modului sănătos de viaţă.
- Cum stăm la capitolul sportul de masă?
- Sportul de masă înseamnă nu doar şcoli sportive, ci şi cele aşa-zise simple în care se fac ore de educaţie fizică. Dar și școlile sportive trebuie finanţate într-o măsură mult mai mare. Şi mie a început să-mi placă sportul la orele de cultură fizică desfășurate la şcoala din sat.
O importanţă primordială le au şi acţiunile sportive care promovează sportul de masă, campionatele anuale între şcolile sportive, jocurile pentru juniori, la care participă reprezentanţi din toată ţara, inclusiv din regiuni situate în partea stîngă a Nistrului. Astfel de manifestări sînt puţin mediatizate şi este regretabil acest lucru, căci de acolo porneşte sportul mare. Avem în satele noastre antrenori şi profesori de certă valoare, care se dedică în totalitate grelei meserii pe care au ales-o, educă şi pun baza viitorilor campioni. Pe aceşti oameni de fapt se ţine sportul în ţară. Putem să aducem nenumărate exemple în acest sens, cum ar fi şcoala de box de la Grimăncăuţi a lui Petru Caduc, care a educat mai mulţi premianţi olimpici. Vreau să vă amintesc şi de luptătorul Constantin Cobîleanu de la Călăraşi, antrenor emerit al Republicii Moldova.
În condiţiile optimizării este foarte greu să deschizi ceva, mai ales o instituţie. Chiar şi aşa am reuşit să deschidem în acest an o şcoală nouă de lupte în satul Fundul Galbenei, Hînceşti, satul meu natal, care a educat 58 de maeştri ai sportului, campioni mondiali şi europeni. Tot de aici sînt Boris Sava, care împreună cu Petru Marta au fost unicii în Moldova campioni ai Spartachiadei popoarelor din fosta URSS la lupte, Ruslan Bodişteanu, fratele meu geamăn, dublu campion mondial la lupte libere, acum antrenor al lotului naţional, Irina Erhan, campioană europeană la judo. Aş vrea să readuc tradiţiile tatălui meu, Valentin Bodişteanu, care în fiecare vineri venea pentru partide de control la Chişinău – distanţa dintre aceste localități nu este prea mare –, unde lupta cu reprezentanţi ai lotului naţional, acumulînd astfel experienţă inestimabilă. Apoi şi sportivii din capitală veneau adeseori la Şcoala din Fundul Galbenei, pentru sparinguri.
- Aţi fost sportiv de performanţă, acum sînteţi om politic. Care din aceste experienţe este mai dificilă?
- Aş vrea să vă răspund cu cuvintele lui Winston Churchill, care fiind întrebat odată unde i-a fost mai greu, în politică sau la război, a răspus fără şovăială că în politică, deoarece la război te omoară doar o singură dată, pe cînd în politică de nenumărate ori.
În politică e mai greu din punct de vedere psihologic. Mai ales cînd te învinuiesc pe nedrept, iar oamenii nu cunosc starea reală a lucrurilor. Însă eu am un stimulent foarte puternic ca să-mi continui această activitate: atunci cînd văd rezultatele concrete ale muncii depuse, cînd văd lacrimi de bucurie în ochii antrenorilor şi entuziasmul copilaşilor la priveliştea tricolorului arborat în cinstea performanţelor obţinute... Toate acestea pentru mine sînt cele mai scumpe lucruri în activitatea mea actuală şi care mă fac să merg înainte.
Interviu realizat de Eduard Ciobanu, Asociaţia Presei Sportive din Moldova
